﻿Înainte cuvântare

Epoha în carea trăim poartă semne însușite și vrednice de mirare! Dorul învățăturilor nu numai că înfrățește pe lăcuitorii unei țeri întru câștigarea acestei moralnice avuții, prin carea o nație se face puternică și fericită, ci încă și oameni ne asemănați cu relighia, cu limba și cu legile sânt însuflați tot de aceieși simțire lăudată de a pofti bunul altuia gradul deplinirei moralnice al învățăturei și al măestriei. În zilele de acum ori care înbunătățire și aflare  a vre unei nație trece în posesia tuturor spre folosul omenirei. De asemene cugetări povățuiță să vădu în Evropa mulți învățați, carii supt umbrirea Guvernului, și cu agiutoriul celor avuți, unii lucrează în patria lor pentru sporiul bunelor învățături, alții fără a se teme de ostinele și primejdii, petrec luciul mării, călătorescu țări necunoscute înpărtășind pretutindenea razile moralului, ale politicirei și ale științelor. Prin asemine mijloace în Eghipet, în India, în America, carele odinioară era întunecate de negura bărbăriei, vedem astăz pre acii sălbatici lăcuitori dumesticiți politicindu-să, învățindu-se și supuindu-se dreptelor legi. Oare putemu noi privi la aceaste bune urmate înaintea ochilor nostru, fără a ni întrista că numai nația noastră în cea mai mare parte este pilsită de acesti înbunătățiri și înapoietă de cât toate neamurile Evropei, și decât multe altele ce lăcuescu pre cele lalte părți ale pământului? Cine nu sâmte în țara noastră lipsa așezământurilor prin acărora lucrare, precum sântem politicește se ne putemu face și moralicește mădulări folositoare ale familiei Evropiene, acăria raze de învățătură de atâtea veacuri se refrângu pre orizonul nostru?
În aseminea înapoiere deacă astăzi ne povățuimu de mai nalte cugetări, deacă voim a urma în lucrarea noastră paradigmei aducătoare statului de folosuri, și de nume strălucit, și carea revarsă îndestulare asupra fiește căruie, să cuvine cu îndoite pasuri și sirguințe a ni porni spre câștigare în parte a celor întârziete.
